“Suntem responsabili pentru cei pe care i-am făcut să ne iubească.” Savatie Bastovoi
4 Aug
Responsabilitate
16 Feb
Cât valorează o femeie?
“Într-o scurtă conversație, un bărbat întrebă o femeie:
- Ce tip de bărbat cauți?
Ea rămase un moment tăcută, îl privi în ochi și îi zise:
- Vrei să știi într-adevăr?
El răspunse: Da!
Atunci începu să-i zică:
Fiind femeie, sunt în poziția de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine: plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături și totul fără ajutorul unui bărbat.
Îmi pun întrebarea:
- Ce poți tu să aduci în viața mea?
Bărbatul rămase privind. Gândea cu siguranță că este vorba de bani.
Ea, știind la ce se gândește, spuse:
- Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecțiune în toate aspectele vieții.
El își încrucișă brațele, se așeză în fotoliu și privind-o, îi ceru să explice mai în detaliu.
Ea zise:
- Caut pe cineva care să lupte pentru perfecțiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez și care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înțeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze și să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care să îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu așa cu cineva care nu poate să își rezolve singur problemele. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine însuși pentru a ne ajuta reciproc. Când termină se uită la el și îl văzu foarte derutat și întrebător.
El îi zise:
- Ceri mult.
Ea răspunse:
- Valorez mult.”
23 Jan
Sfântu Gheorghe, Capitala Verde a României!
Să faci curățenie? Simplu ca “jó napot kívánok”!
Să menții curățenia? La fel de simplu!
Aici se diferențiază Sfântu Gheorghe de majoritatea orașelor: la nivelul mentalității.
Primăria și firma de salubrizare își fac treaba, însă dacă un Georgel vine cu pachetul de Kent si îl aruncă pe jos, atunci unde a dispărut verzeala comunității?
Georgel al nostru știe să își arunce resturile la coșul de gunoi, pentru că este conștient de pădurile pe care le avem, de lacuri, de spațiile verzi amenajate, de parcările ecologice, de pomii plantați anual, iar recunoștința lui se manifestă prin bun simț și responsabilitate. Pentru că așa este normal… pentru că așa merge treaba la noi… pentru că acest comportament ecologic reprezintă un sistem care funcționează (și funcționează bine) :)
And that’s why I love S.G! :)
Aici poți vota și tu!
9 Aug
Bucegi
O dată la o mie de ani (bine hai o dată la un an) se petrece un lucru care iți depășește orice așteptare, iți ridică gradul de autostimă și autoapreciere.
Așadar se face că într-o zi (alaltăieri) am pornit să trecem peste cei 7 munți (bine… unul, dar mare! – Bucegi) și cele 7 văi pe unde curgeau 7 ape (mai multe de 7 chiar) ca să ajungem la cabana de lângă lacul Bolboci (mare lac, mare caracter). Ne-am început traseul din Bușteni încărcați cu merinde (batoane de ciocolată/susan, sandwich-uri, conserve) și toate cele de trebuință. Am escaladat Jepii Mari în forță (unii) și am ajuns într-un final la cabana Piatra Arsă. Ne-am hidratat cu apă, bere, pălinca sau/și vișinată și ne-am continuat traseul! Babele (2292 m altitudine) ne așteptau! După lunga și binemeritata pauză, am hotărât să ne luăm inima în dinți și să coborâm pe cealaltă parte a muntelui. Dar ca în orice poveste, există desigur și un personaj negativ. În timp ce renunțam la altitudine, ni se arăta din ce în ce mai multa atitudine. Cine să fie în vale? Nimeni alții decât pantofarii, maneliștii și toate speciile atât de atipice pentru locul în care ne aflam. Nu lipsea desigur grătărelul și muzica diversă din 2 în 2 metrii. Am hotărât să purcedem înspre cabana Zanoagei, unde am și ajuns (după un timp…) la 1460 m altitudine. Am făcut un duș, am mâncat, am cântat și am dormit.
Dimineața…
Cei 15 crai și crăițe prezentau de la zgârieturi, dureri musculare, abdominale, lombare, toracale, arsuri și tendoane întinse la polibășicuțe în palme sau picioare. Tot tacâmul!
Am decis să o lăsăm mai moale cu eroismele (fără T) și să nu ne aventurăm pe Jepii Mici cum ne-am propus inițial ci să o luam pe Vf. Miorița (1937 m altitudine). Nu am avut nici cel mai mic regret pentru această decizie. :) Am coborât până la Valea cu Brazi de unde am luat și telegondola și… și… și… civilizație! Sinaia mai exact! Cand am coborât din telegondola au început să apară și primii stropi de ploaie. Perfect pentru excursia noastră! Acum nu a mai rămas decât drumul spre casă de parcurs…
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!
Și-am încălecat pe-un munte și vă vedeam cât un grăunte!
De ce am scris mica aventură sub forma unei povești? Pentru că weekend-ul ăsta mi-am reamintit că depinde de noi cum ne ”scriem” povestea. :)
P.S. Nu sunt sigură câți km am făcut în total dar în jur de 40 – 50 km… Mult prea mulți (dupa spusele vocii mele interioare). Dar nu a fost așa. A fost… perfect! Data viitoare vom merge și mai mult! Nu? :D
26 Jul
Bună varianta rea
La noapte ne certam definitiv,
Ne despartin in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.
Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.
Ref :
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.
Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.
La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.
Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.
Păreri